Republica Moldova – de la Țara Moldovei la independența din 1991
În Antichitate, ținuturile dintre Prut și Nistru erau locuite de triburi geto-dacice și se aflau la marginea lumii romane. Au urmat secole de migrații, până când, în secolul al XIV-lea, s-a format Țara Moldovei. Sub domnia lui Ștefan cel Mare, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, principatul a cunoscut o epocă de glorie, cu numeroase lupte pentru apărarea independenței și cu mănăstiri ridicate în toată țara. Ulterior, Moldova a ajuns sub suzeranitate otomană, păstrându-și totuși domnii și instituțiile proprii.
În 1812, prin Pacea de la București, partea de est a Moldovei, numită Basarabia, a fost anexată de Imperiul Rus. În 1918, Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. În 1940, Uniunea Sovietică a ocupat teritoriul, iar în anii celui de-Al Doilea Război Mondial regiunea a fost scena unor mari suferințe: deportări sovietice, dar și persecutarea și uciderea în masă a evreilor în perioada administrației românești aliate cu Germania nazistă. După 1944 a urmat din nou regimul sovietic, cu deportări, foamete și colectivizare forțată, în cadrul RSS Moldovenești.
La sfârșitul anilor 1980, mișcarea de renaștere națională a obținut revenirea la grafia latină, iar la 27 august 1991 Republica Moldova și-a proclamat independența. În 1992, conflictul armat de pe Nistru a lăsat regiunea transnistreană în afara controlului autorităților de la Chișinău, situație nerezolvată nici astăzi. În ultimii ani, țara s-a apropiat de Uniunea Europeană, devenind stat candidat.
Astăzi, Republica Moldova este definită de tradițiile sale agricole și viticole, de diversitatea culturală și de legăturile strânse cu diaspora.
Aveți amintiri sau povești despre satul ori orașul dumneavoastră? Împărtășiți-le cu ceilalți membri în secțiunea „Istorie locală”.