România – de la Dacia la unirea principatelor și democrația de azi
În Antichitate, teritoriul României era locuit de daci, care au format un regat puternic sub Burebista și, mai târziu, sub Decebal. După războaiele purtate de împăratul Traian la începutul secolului al II-lea, o mare parte a Daciei a devenit provincie romană, iar influența latină a stat la baza limbii române.
În Evul Mediu s-au format principatele Țara Românească și Moldova, în timp ce Transilvania a aparținut Regatului Ungariei. Domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare s-au confruntat cu expansiunea otomană, dar principatele au ajuns sub suzeranitate otomană. În 1600 Mihai Viteazul a unit pentru scurt timp cele trei țări.
În 1859 Moldova și Țara Românească s-au unit sub Alexandru Ioan Cuza, iar în urma războiului din 1877–1878 România și-a obținut independența deplină. La sfârșitul Primului Război Mondial, în 1918, Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Regatul României. În al Doilea Război Mondial, sub regimul lui Ion Antonescu, România a fost aliată cu Germania nazistă; sute de mii de evrei, precum și mulți romi, au fost uciși în Holocaust. În 1944 țara a trecut de partea Aliaților. A urmat regimul comunist, culminând cu dictatura lui Nicolae Ceaușescu, răsturnată de Revoluția din decembrie 1989. România a aderat la NATO în 2004 și la Uniunea Europeană în 2007.
Astăzi România este marcată de diversitatea regiunilor sale, de moștenirea latină și de o societate orientată spre Europa.
Ai povești, fotografii sau amintiri despre România sau localitatea ta? Împărtășește-le în secțiunea Heimatgeschichte și ajută-ne să păstrăm vie istoria locală.