Județul Teleorman: Istorie
=== Parte a Valahiei ===
Teleorman este unul dintre cele mai vechi județe ale României, existând încă de pe vremea Țării Românești (Valahia). Din 1601, Teleorman a fost unul dintre ținuturile Valahiei după asasinarea lui Mihai Viteazul. Pe acea vreme Teleormanul era înconjurat de ținutul Olt, ținutul Argeș și ținutul Vlașca. De asemenea, ținutul Teleorman mai avea graniță și cu raiaua Turnu, dar și cu Imperiul Otoman.
Ca urmare a Micii Uniri județul Teleorman a fost încorporat în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, rămânând în mare parte sub aceeași formă teritorială, cu excepția încorporării Raiei Turnu, împărțită cu județul Romanați și a sudului județului Olt.
În 1878, după încheierea Războiului de Independență, Dobrogea este încorporată în România în schimbul județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. Județul Teleorman va rămâne neschimbat în timpul perioadei antebelice, Războaielor Balcanice și Primului Război Mondial.
Teleorman a fost situat în partea de sud a României Mari, în partea sud-vestică a Munteniei. Capitala sa de atunci a fost Turnu Măgurele. Județul era înconjurat de Județul Romanați și Județul Olt la vest, Județul Argeș la nord, de Județul Vlașca la est și de Regatul Bulgariei la sud, dincolo de Dunăre. Teleormanul interbelic conținea în mare parte teritoriile sale din prezent.
Din punct de vedere administrativ, Teleorman era împărțit în cinci plăși:
Plasa Alexandria, cu reședința la Alexandria;
Plasa Balaci, cu reședința la Balaci;
Plasa Roșiori de Vede, cu reședința la Roșiori de Vede;
Plasa Turnu Măgurele, cu reședința la Turnu Măgurele;
Plasa Zimnicea, cu reședința la Zimnicea.
Mai târziu au apărut trei noi plăși:
Plasa Călmățuiu, cu reședința la Călmățuiu;
Plasa Slăvești, cu reședința la Slăvești;
Plasa Vârtoapele de Sus, cu reședința la Vârtoapele de Sus.
Conform recensământului populației din 1930, în Teleorman trăiau 347,294 de cetățeni, dintre care 98,1% erau români, 1,4% romi, iar restul alte minorități (în mare parte bulgari). Din punct de vedere religios, teleormănenii erau 99% Creștini Ortodoxi, 0,6% adventiști, 0,1% musulmani, iar restul făceau parte din alte religii.
În 1930, 58,632 de locuitori trăiau în mediul urban (94,4% români, 3,3% romi, 0,4% maghiari, 0,4% evrei, plus alte minorități). Din punct de vedere religios, populația urbană era compusă din ortodocși (98,1%), musulmani (0,6%), evrei (0,4%), catolici (0,4%) și alte minorități.
Nefiind parte din zonele cedate aliaților Germaniei Naziste, Teleorman a continuat să facă parte din Regatul României până la intrarea acestuia în Al Doilea Război Mondial, sub forma Statului Național-Legionar. În timpul războiului Teleorman a fost foarte slab afectat. În mare parte a rămas sub aceeași formă ca în interbelic, cu excepția unor mici modificări la granița de est. Nici vecinii și nici unitățile administrative ale județului nu s-au schimbat. Teleorman a rămas în această stare până la sfârșitul războiului.
După încheierea războiului, România a trecut prin încă o schimbare administrativ-teritorială. În 1945, Teleorman a fost adus într-o nouă formă, una cu mult mai apropiată de starea sa din antebelic. De asemenea, harta plășilor județului a fost larg simplificată: plasa Vârtoapele de Sus a fost anexată de plasa Alexandria, plasa Slăvești a fost împarțită între plășile Balaci și Alexandria, iar plasa Călmățui a fost anexată de plasa Turnu Măgurele. …