Județul Maramureș: Istoric
Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României. În perioada interbelică județul Maramureș cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet. Județul avea în 1930 o populație de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ș.a.
Celelalte părți care compun astăzi județul Maramureș, a făcut parte din județul Satu-Mare (inclusiv orasul Baia Mare), si județul Solnoc (Someș) din care făcea parte zona Țari Lăpușului.
După cel de-Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate pentru a cuprinde și regiunile menționate mai sus: Țara Chioarului, Țara Lăpușului și o parte din Țara Codrului, rezultând actualul județ Maramureș la care se referă acest articol.
El este continuatorul voievodatului Maramureșului, al comitatului Maramureș și al județului Maramureș (interbelic).